When the West Wind moves...

Proiectul pentru lucrarea semestriala la limba si literatura română

2011-05-01T11:45:00.005+03:00

Lumea nu-i decât un nicăieri universal de aceea nu ai unde să te duci niciodată." (Emil Cioran)

2011-02-18T17:43:00.002+02:00

Versurile sunt atat de frumoase incat am simtit nevoia sa le traduc:

O stea a cazut din inima ta si a ajuns in ochii mei.
Am tipat pentru ca atunci cand a patruns prin ei,
m-a lasat oarba.

Stelele, luna toate au fost stinse.
M-ai lasat in intuneric.
Fara zori,fara zi,
Sunt mereu in acest amurg,
In umbra inimii tale...

ti-am putut auzi inima batand.
Am incercat sa te gasesc,dar atunci s-a oprit.
Am ramas in intuneric
Si intuneric am devenit.

Stelele, luna toate au fost stinse.
M-ai lasat in intuneric.
Fara zori, fara zi,
Sunt mereu in acest amurg,
In umbra inimii tale.

Am luat stelele din ochii nostri
Si am facut o harta.
Stiam ca asa
Voi putea sa-mi gasesc drumul inapoi.
Atunci ti-am auzit inima batand,
Tu erai in intuneric.
Asa ca am ramas in intuneric cu tine.

Stelele, luna toate au fost aruncate.
M-ai lasat in intuneric.
Fara zori, fara zi,
Sunt mereu in acest amurg,
In umbra inimii tale.

Dacă te-ai gândi măcar un sfert de minut, ţi-ai da seama că nu e important să ai ceea ce îţi doreşti, ci ceea ce ai nevoie.

2011-01-30T11:17:00.003+02:00

Între priviri

2010-12-09T20:37:00.004+02:00

Tangenta ochiului meu înghite hăul divizat

-în mine şi în tine-

doar tu, pe axa irisului, înveţi geometria sferelor albastre

iar eu din centru

desenez cercuri întrerupte şi inventariez numărul de puncte

de suspensie.

Poate aflăm împreună

câte haosuri se îmbrăţişează

într-un singur gol

Ce se cască prin noi

ca să nu începem să numărăm aşa...orbi, pe dibuite

tocmai de la - spre +.

Furnici sau puncte mărşăluiesc în sus şi-n jos

şi scad din risipirea lor adunând-o pe-a noastră. Ne ajută dar....

ne îngrădesc în numere prime.

sunt deci unu sau sunt 3?

De aici încep să număr înapoi....să descresc

prin puncte, prin cerc, prin ochi...înafara lui

să alerg înapoi pe paralela care ne leagă pe exterior.

Sinceritatea funcţionează numai între pupilă şi ramele ochelarilor fumurii.

Dincolo numai aparenţe la puterea a 7a şi mai sus.

Axioma universală-multiplicăm spre alţii deşi împărţim în noi.

Rezultatul nu are Sens între două versiuni antitetice ale

aceluiaşi haos.

Pascal avea dreptate.

Între ieri, azi şi mâine

2010-11-23T19:48:00.004+02:00

-Azi....

-Azi?

-Azi! Pentru că vreau!

-Bine...bine.Doar azi. Dar poate mâine...

-"Poate mâine.... " nu va fi.

-Şi atunci vei trăi pentru ieri?

-Oare nu trăim în fiecare zi pentru ieri, mai ales pentru "un anumit ieri" pentru mâine, pentru....niciodată chiar. Cel mai mult cred că trăim pentru "probabil..." El ne defineşte şi pe el ne construim viitorul ca să ne purtăm cu mândrie eticheta de OAMENI NORMALI.

-Dar ştii că şi azi e tot una din infinitele faţete ale "probabilului" şi că mai e încă "acum".

-Care "acum"? "Acum-ul" tău tocmai a trecut în timp ce scriai. :)) Cum poţi să crezi în ceva atât de absurd ca într-o oarecare infinit de mică zăbovire a unui "acum" în orice facem? Nici într-o clipire de pleoape nu se află.

-Poate doar atunci când respirăm.

-Nu, că respiraţia dureaza câteva zecimi de secundă. (Ştiu de la biologie.)

-Parcă.... Da' ce facem noi aici?

-În general?Ne pregătim pentru probabilitatea lui niciodată din viitor. Şi ştii care-i ironia? Că neoficial ne pregătim mereu să ne-o asumăm cu demnitate.

-Eu întrebam de conversaţie... Nu mai are sens.

And the mist lifted but it's still cold...

2010-10-07T16:31:00.008+03:00

Vacanţaaaaaaaaa

2010-06-13T20:03:00.007+03:00

Trebuie să recunosc că până azi nu am fost conştientă că a venit vacanţa. E adevărat că am visat cu ochii deschişi la ea mai ales în lunile "de vârf" ca să zic aşa, când eram prinsă peste cap în olimpiade, concursuri, proiecte şi...teze.

În altă ordine de idei, am CAE-ul peste câteva zile (mai e atât de puţin....Timp de doi ani mi-am tot imaginat momentul ăsta- că o să-l dau o dată şi...gata! )

Oricum o să mă şi distrez printre picături cu colegii care vor merge la Bucureşti pentru examen. Sper să avem cu toţii rezultate foarte bune.

Şi aşa ca de vacanţă...o melodie care mi-a tot zburat prin cap azi. Să vă inspire! ;))

Vâlcea artistică

2010-05-28T19:39:00.010+03:00

Ieri a avut loc festivitatea de premiere a câştigătorilor concursului de creaţie "Vâlcea artistică". Cum aş defini impresiile? Ei bine...Cred că dincolo de călduroase strângeri de mână, nenumăratele (şi obositoarele!) scuze pentru lipsa fondurilor de anul acesta (criza economică loveşte din plin şi arta, nu??? sau cel puţin acest lucru au vrut să-l sublinieze...), în primul rând aceasta experienţa a fost...revelatoare. De ce? Pentru că am avut ocazia să întâlnesc foarte mulţi copii(mai mari şi...mai mici) care sunt pasionaţi de lectură, de tot ceea ce înseamnă vizual şi abstract.

În altă ordine de idei, aş evidenţia şi un aspect negativ al festivităţii: nici locaţia nu a ajutat prea mult prin lipsa spaţiului, dar totul mi s-a părut grăbit, rigid (poate şi din cauza televiziunii care genera un oarecare formalism). Nu ştiu nimic despre ediţiile precedente şi nu aş dori ca această postare să se focalizeze pe punctele slabe, prin urmare voi încheia prin a-i mulţumi doamnei diriginte pentru încrederea pe care o are în tot ceea ce realizez iar recunoştinţa mea pentru decizia juriului de a mă alege pe mine de această dată cu siguranţă va trece de ceea ce înseamnă aici şi acum şi va fi un plus de încredere adăugat viitoarelor mele încercări artistice.

P.S: De asemenea am avut prilejul de a o cunoaşte mai bine pe Mădălina şi am realizat cât de mult semănăm în anumite privinţe, iar Andrei este cu adevărat special...De fapt, se citesc pe faţa lui entuziasmul şi creativitatea! ;))

A beautiful mind

2010-05-20T20:55:00.006+03:00

În timp ce căutam imagini pentru proiectul pe care îl am de făcut împreună cu echipa la Limba română pentru săptămâna viitoare (aka...diaporama) am găsit un filmuleţ foarte interesant cu vulcanul care continuă să ne dea bătăi de cap nouă, europenilor şi probabil tuturor companiilor aeriene din lume.
Dar la ce imagini a reuşit să surprindă regizorul Sean Stiegemeier aproape că nu vreau să se mai termine niciodată acest spectacol extraordinar de fum, cenuşă şi nori (deşi atunci când i-am arătat filmuleţul mamei ea a avut o reacţie total neaşteptată "Ia uite cât de poluat e mediul. Numai cenuşă şi nimic altceva. Tot ecosistemul a fost distrus."- Eram cam contrariată pentru că şi eu sunt pentru ecologie dar totuşi...arta e mai presus de orice! Ca să vedeţi cine e mai cu picioarele pe pământ în casa asta ;))

Ei bineeeeeee... şi am mai căutat scurtmetraje realizate de acest regizor şi recunosc că am rămas cu ochii lipiţi de monitor, dorindu-mi cu ardoare să fiu şi eu acolo, în locurile unde a filmat ca să le văd cu ochii mei şi să mă conving că sunt adevărate. Natura are chiar şi atunci când pare răzbunătoare, o modalitate să ne arate că în raport cu Ea oamenii trebuie să se autoexcludă pentru că noi nu suntem capabili să arătăm atâta maiestuozitate şi forţă chiar şi în ceva nociv, chiar şi în cenuşă de exemplu. Dar...filmuţele vor vorbi de la sine deşi cuvinte nu sunt de ajuns pentru a demonstra inefabilul acestui spectacol al naturii.

PS: De fiecare dată când îl revăd mă face să mă gândesc serios la faptul că poate ar trebui totuşi să urmez regia...şi tocmai am avut o revelaţie: acest Sean Stiegemeier e un altfel de geniu pentru că reuşeşte să ne scoată din dormitarea aceasta cotidiană, banală şi trecătoare...Pentru că aşa cum ne-o arată şi imaginile lui, vremea nu se grăbeşte, ci doar are un altfel de ritm pe care trebuie să-l asculţi şi să ai răbdare să-l vezi...

Şi încă unul de care m-am îndrăgostit pe loc:

Glass door visions

2010-03-22T18:21:00.006+02:00

I forget that waiting is only the human's specific duty.

Desires have left a hollow inside.

But I won't give in. (It's what you want me to do, right?)

This twisted world needs a refill.

2010-02-14T17:23:00.003+02:00

Există lucruri de care ne place să ne agăţăm toată viaţa crezând că nu ne putem îndoi vreodată de veridicitatea lor...Iar când se ruinează iţi dai seama că trebuie să te ţii strâns pe tine pentru că doar pe tine te ai şi vei știi că foarte puţine lucruri merită efortul.
Am renunţat pe rând la prietenie, încredere, optimism, veselie în ultimele trei săptămâni şi le luam înapoi de fiecare dată când venea seara pentru că simţeam că fac ceva greşit. Timp de trei săptamâni nu am ştiut unde stau de fapt...Lumea poate este gri dar noi trebuie să ne situăm fie de-o parte, fie de alta a baricadei. Am încercat să fiu gri în aceste zile...şi...ghici ce? M-am cam pierdut... E ciudat cum o chestie care în aparenţă e banală poate să declanşeze în suflet mecanisme de care nu eram conştientă până acum. Mi-am realizat intr-adevăr toate profeţiile pe care nu credeam că o să le accept...
Un singur lucru mai e de spus: e ciudat cum unii oameni au "talentul" de a scoate ce e mai (să nu zic Rău pentru că e o variabilă cu multe necunoscute)...ce e mai Neaşteptat din tine. Cel puţin sunt foarte conștientă de zicala care mi-a fost vârâtă în cap în tot acest timp: Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăiești. Eu prindeam însă altceva : "Da, dar atunci vei știi că nu ai contat nici măcar puţin pentru acea persoană şi asta te omoară de fapt." Într-un fel, Neaşteptatul a venit şi prin faptul că m-a făcut mai puternică şi că sunt mai atentă la unele lucruri pe care înainte nu le vedeam.
Anyway... Sper că cei care mi-au spus azi "La multi ani" să fi fost cu adevărat sinceri pentru că m-am săturat să mă mint într-una că poate e vina mea şi să mă neg de dragul de a nu-i răni pe alţii...Ah! Dar uitasem...pe unii nu-i doare pentru că acceptă să fie gri şi intangibili (dar în realitate înseamnă pierduţi şi singuri... un gri continuu).

Crush...crush, burn..let it burn

2009-12-10T21:50:00.002+02:00

Lasă-le să ardă până se vor risipi (deşi va rămâne cenuşa).
Cea mai absurdă scufundare în haos este aceea când te pierzi printre amintirile
de care nu mai eşti sigură că au fost vreodată reale...

2009-12-08T15:55:00.003+02:00

Obsesia mea pentru timp liber a ajuns pe culmi greu de imaginat. N-am stat un pic tot weekendu' :((. Niciodată nu cred că am mai fost atât de ocupată cu tot ceea ce implică şcoala. Mă trezesc visând la vacanţă mai mult decât mi-aş fi închipuit (eu, cea care după 3 zile de stat acasă îşi dă seama că dacă mai taie multă frunză la câini în vacanţa de vară va deveni brusc o ciudată.) Nu mai spun că azi toată lumea din jurul meu vorbea despre cum şi-a petrecut după-amiaza uitându-se la un film, ascultând muzică sau citind.
În concluzie:
Timpul ar trebui dus la închisoare. E cel mai mare hoţ! Ne fură toată viaţa pe nesimţite şi ne trezim că alergăm după el în speranţa că mai putem salva ceva.

2009-12-05T17:27:00.001+02:00

Am nevoie de o clepsidră în care să sufoc timpul. De ce aleargă atât de repede? Prevăd o zi de Sf. Nicolae mai mult decât încărcată : teme, teze, proiecte….Visez la ziua de vineri 11 Decembrie. Cel puţin azi, prin tot haosul din viaţa mea simt că vine Crăciunul şi toate îmi par un pic mai uşor de îndurat. Aş vrea să mai fiu copil…(cel puţin mâine :D)

2009-11-26T17:37:00.002+02:00

5:45 pm:
Completă răsturnare de perspective. Imaginea din oglindă îmi este pentru prima dată străină. Nu se sincronizează cu ceea ce ştiam înainte. De când lumea a ajuns să se confunde numai în deja vu şi în nuanţe?

2009-11-07T11:03:00.003+02:00

"It's all about keeping your faith." (Zici tu?!)
Şi mai departe nimic.

Iadul

2009-11-04T16:45:00.006+02:00

Durere metalică
mai presus de toate simţurile
zdrobită între pleoape
În speranţa că se va risipi.(Iadul mi-a intrat în ochi.)

În haosul care priveşte prin mine
Decorul se pictează când în flori
când în spini.
Pentru că nimic nu e ceea ce pare.

Din întuneric
umbre mi se închină şi am ciudata impresie
că totul e un joc absurd al nemuririi:
fără sânge doar delir dezgustător de dulce:
Ca o febră
îmi pătrunzi prin vene iar amintirile se completează
noilor dimensiuni.

Cineva
mă vrea pierdută
pentru că m-au orbit
în realitatea imediată.

Am strigat acest regat şi,
în glumă...
A răspuns.

Raiul

2009-11-02T18:36:00.004+02:00

De atâta tăcere în Rai
Închipuirile işi anulează ecoul.
Iar eu zadarnic mă zbat
să dezgheţ secundele
şi să le las să se lovească
în pietre.

Lumina îmi joacă norii de ceaţă
Şi îmi imaginez că aproape mi-e somn.

Îngerii şi-au picurat nevinovăţia
în bălţi de ceară:
În ele se oglindesc plăsmuirile Universului.
De ce oamenii îşi poartă cu umilinţă
remuşcarile zdrenţuite până aici?
Nimeni nu e demn să-i vadă.

E prea sus
şi o neînţeleasă răceală
respiră prin mine.
Atât de străină încât
albul îmi creşte pe vârful limbii
până ce o să devin imaculată.
Metamorfoza uitării începe.

Iată!
Am căzut în greşeala subiectivităţii.
Oricum nu aş fi înger
pentru ca n-am talentul de-a zbura.

Şi am căutat calea spre
partea întunecată a lui Dumnezeu.
De aici începe viziunea decăderii.

Picturi murale

2009-10-29T20:41:00.002+02:00

Refuz cu încăpăţânare judecata
pentru că Mă Declar în fiecare încăpere!
Strigă-mi: "Exist!"

(La jumătatea secolului trecut
uitarea s-a înecat în negru
pentru că nu am vrut-o.

În curtea interioară a monotoniei
am gasit efecte in culori
Dar vopseaua a devenit permanentă.

Nu mai expun plăci de plastic.
S-a terminat cu romantismul sau avangardismul.
Spaţiul e liniar, armonios, perfect
şi gol.)

Vei fi martorul meu.
Un tablou valorificând tendinţe
formale (Cum altfel?)

Şi dacă într-o realitate imediată
mi va încâlci viziunea,
Înseamnă că atunci trebuie
să mă pierzi în picturi murale
Pentru a avea şansa să recreez începuturile.

A doua greşeală de la Facerea Lumii

2009-10-14T20:28:00.000+03:00

Să presupunem că
Infinitul nostru a atins pragul de zero absolut.
Să cert aburul pentru că a uitat să ne deseneze norii ?

N-am avut încotro
Aşa că
Te-am vândut pe 20 de arginţi.
Acum pot să-mi iau o cameră separată
în care Necuprinsul să imagineze în creioane de lumină
structura cerului.

Am recreat Omul în mine.
Dar mi-am amintit că de fapt
vedeam stigmatul Universului.

A doua greşeală de la Facerea Lumii.

Exodul

2009-09-19T10:29:00.000+03:00

Să plecăm spre Marte.
În linişte-
Fără a face tragedia
Unui sfârşit de lume.

Pescarul ne va culege
Alge
Cu care vom impleti
Raze şi ferestre.

Vom spânzura potcoava cerului
De vârful băţului
Pentru că şi acolo avem nevoie
De albastru.

„Nu te uita în urmă, copile!”
Căci maluri veghează
Prin cioburile nestinse
Ale vitraliilor.

Frica

2009-05-20T10:49:00.004+03:00

Ai devenit invincibil.
Mă alergi înnebunit pe firele de iarbă
Şi usuci tot ce-mi poate da
Uitarea.

Mă sufoc în jocul tău nedrept.
Vrei să capăt cunoaşterea luciferică.
Şi sacrul…
El nu va striga pentru mine.

În graba de a mă ascunde de tine
M-am înecat în albastru
Şi le-am dat îngerilor
Frica.

Acum se-mpiedică de lacrimi.
Biete bibelouri de cretă !
Omul nu a ascultat
Deci se cere o schimbare de roluri.

Am fost crucificaţi pe un ciob de oglindă
Amândoi.
Iar vântul ne-a înnoptat. Dragule,
suntem Căzuţii între alb şi negru.

Nuntă e-n cer.
Dreptul la timp se numără în paşii insectelor.
Pământul aparţine de astăzi,
furnicilor.

Suflul

2009-05-15T09:09:00.002+03:00

„În tine ce omoară întunericul ?”
Doar necuvintele.
Ştiu…E un proces dureros de lent.
Începe înainte ca faldurile viselor să te ameţească.
Dansează pe vârful limbii
Izbesc în materialitatea din tine
Şi glasul din sânge răsună
Spre interior.

Încearcă să-mi fotografiezi ecoul
Ca atunci când o să mă respiri
Să pleci!

Cumpără o carte de Goethe:
Află cui mi-am vândut sufletul
Şi de ce.
Hai, uită de vise şi de întuneric!
Nu mai moare nimic în tine.
Să-i facem loc, la miezul nopţii
Ludicului.
Vreau să ningă în noi !

+-

2009-04-21T18:18:00.006+03:00

+-

Ar fi corect dacă te-ai simţi mai bine.
Ar fi greşit dacă aş lua eu atitudine pentru tine. Cum? Nu ştiu.
Ar fi adevăr dacă ai păstra doar amintirile fără regrete pentru că ştii că nu mai e nimic.
Ar fi o iluzie să-l vezi în orice lucru, în orice persoană.
Şi atunci când suferi şi taci... mă simt ca oricine altcineva care nu te cunoaşte.

Până la urmă ce ar trebui să aleagă un om dintre ce ar fi corect, greşit, adevăr sau iluzie?
................................Că toate le raportăm la noi până la final.

Pe stradă

2009-04-06T21:53:00.009+03:00

Taci! Doar... taci!

Ţi-am prins cuvintele şi le-am închis în sticla de Cola pe care tocmai ai aruncat-o la gunoi.

Acum caută-le printre ambalaje...Dacă vrei, desigur.

La stânga, zgomotul asurzitor al maşinilor de pe stradă.

Deasupra? Nu-mi dau seama! Pare a fi o mare de...albastru pătat.

În dreapta, doar

Tu.

Aşa că privesc în jos. Asfaltul fuge sub picioarele mele....şi ale tale.

De te-ar fi înghiţit! Glasul tău mă face să-mi ţiuie urechile.

Vorbele muşcă din blocuri, din copacii prăfuiţi de la capătul lumii.

Trebuie să-i facă loc Remuşcării.

N-o cauţi unde trebuie. Se pare că tu eşti cel care nu aude.

Nu contează

coşul de gunoi, maşinile, asfaltul, blocurile, copacii,

oamenii, viaţa.

Ştii, ţi-am vorbit odată de apele de sticlă pe care păşi amândoi.

Acum se pare că doar eu alunec pe ele.

Lumina-i rece şi....şi inefabilul amurgului tocmai a fost risipit

de fumul unor gaze de eşapament.

Am ajuns la intersecţie. Te-aş întreba pe unde o luăm dar...

deja ai mers înainte.

Să recapitulam:

Glasul tău mă face să-mi ţiuie urechile.

Vorbele muşcă din blocuri, din copacii prăfuiţi de la capătul lumii.

Ha! De la capătul lumii...tale.

Dincolo?

Prăpastia,haosul şi... pălării albe şi negre, diplomate, acadele,

chioşcuri, zgârie-nori, cerşetori, dive...

Finala Australian Open

2009-02-02T10:03:00.004+02:00

Federer nu a pierdut ieri. A câştigat simpatia mai multor oameni, cred eu. Întotdeauna va fi cel mai mare tenismen al istoriei şi slăbiciunea de care a dat dovadă ne-a arătat că şi sportivii sunt oameni. Merita cu adevărat să egaleze recordul lui Pete Sampras de 14 titluri de Grand Slam doar că... Rafal Nadal era de cealaltă parte a fileului. Lacrimile care i-au înecat discursul de la final au vorbit despre neputinţă, frustrare, sinceritate, durere. Acum mai mult ca niciodată îl respect şi îl consider un sportiv desăvârşit.

"În primul moment eşti dezamăgit, eşti şocat, eşti trist, şi dintr-o dată toate te copleşesc. Problema este că nu poţi să mergi să te inchizi într-o cameră să te calmezi şi să gândeşti totul la rece.Nu poţi. Ştii, eşti obligat să stai acolo. Este cel mai rău sentiment. Este dur. Iubesc tenisul. Înseamnă totul pentru mine, aşa că doare atunci când pierd."(Roger Federer)

...

2009-01-13T12:17:00.003+02:00

Păianjeni se caţără pe cer şi ţes nori.
Vîntul şopteşte soarelui
Că pămâmtul aparţine de astăzi,
Furnicilor.

Îngeri, văluri şi nebuni

2008-12-20T19:22:00.005+02:00

Aluneca uşor in acelaşi vis pe care îl avusese demult, parcă de la începutul lumii. Era furioasă sau poate... emoţionată? După ce că toată ziua trebuia să asculte colindele enervant de calme de pe stradă şi glasul vânzătorilor de kitchuri care încercau s-o facă să le cumpere(mă rog, îi plăcea şi ei să-i întoarcă de 100 de ori şi să-i scoată din sărite cu nehotărârile ei dar parcă toţi se puseseră de acord să aibă toată bunăvoinţa din lume), acum nu mai avea la cine să ţipe. Toată ziua fusese înţepată, pornită ca să nu iubească pe nimeni, să nu mai suporte pe nimeni, mai ales pe sine.
Şi-a pus căştile şi a dat volumul la maxim. Spera ca muzica să acopere vocea care o chema mai departe, mai departe... Vocea aceea pornită de niciunde. Parcă îşi amintea de păianjenul din REM... El ţesea visele personajelor. Doar cu el începea şi se termina povestea. Oare nu era şi în camera ei un păianjen care îi încurca amintiri şi senzaţii şi le transforma intr-o pânză în care era prizoniera absolută? Şi aşa, plutind între vis şi realitate părea că ceva se pregătea să înceapă...VA URMA

Tabla de şah

2008-10-20T23:29:00.007+03:00

A fost odată o crăiasă.
Ea trăia în adâncul fosforescent al ploilor din ocean.
Avea un evantai pe care erau scrise imagini din Timp
Cu care îi plăcea să vânture nisipul dintr-o clepsidră spartă.

Un pion alb a fost scos din joc de către însuşi Regele
Care a dus tabla de şah tocmai in valuri şi a înghiţit-o o balenă.
Tura îşi numără acum pătratele rămase pe întuneric.
N-o deranjează lipsa de spaţiu.

Caii trimit mesaje de salvare agăţate de-o umbrelă
Ei se sperie de orice şi transformă totul intr-o catastrofă în formă de L.
Trebuie ca Regina să-şi înveţe Nebunii să vorbească.
Dacă nu, craiasa se va plictisi şi nu va mai juca-
Iar evantaiul îşi va strânge aripa şi se va lipi de-o frunză.

Aşa cum sunt!

2008-09-16T21:39:00.007+03:00

Un ocean

limpede dar şi tulburător

avansează, se zbate şi moare.

Câteodată se pierde pe sine în propriile-i valuri.

Un alt cer încătuşat de margini?

Drop of eternity...illusion

2008-09-12T21:35:00.008+03:00

I linger in the doorway,

The sound is inside of me,

I can't even scream...

The air which flows through you

...................................burns in me

I don't wanna go yet.

The shades are so near, so vivid

I can nearly touch them

No..........Don't leave me so soon,

drop of eternity.

Punct şi de la capăt...

2008-09-12T17:23:00.016+03:00

...pentru o altă etapă: clasa a X-a. S-a sfârşit şi vacanţa aceasta...Acum mi se pare că a fost totul un vis! Am aşteptat-o atât ca să treacă aşa, pe nesimţite(de parcă aş fi putut s-o opresc!)... Nu am pierdut timpul degeaba...cred! Am citit mai mult, am văzut mai mult, am prins în firele existenţei mele cât mai multe sentimente, trăiri, senzaţii, experienţe de care mă voi agăţa probabil atunci când o să simt că mă prabuşesc... Totuşi am refuzat să scriu. Mi-am zis că mai am timp. M-am minţit frumos. Nici măcar nu am încercat să le dau o formă gândurilor mele ci am vrut să le păstrez încuiate bine înăuntrul meu. Mi-a fost frică să încep chiar şi o descriere banală sau trei versuri mioritice. Mă înspăimânta gândul că poate dacă le transform în fapt voi fi obligată să mi le asum...Nu că nu-mi place responsabilitatea. E greu însă să nu ma rătacesc şi să mă păstrez întreagă, să nu mă împrăştii în cele patru zări... Aşa că m-am legat de ceea ce e palpabil şi raţional refuzând cu încăpăţânare să mai visez la prostii sau la alte fantasme de-ale mele. E mai uşor să văd lucrurile aşa cum le vede toată lumea... este mai simplu. M-am lăsat purtată în dansul nebun al lumii mereu aceeaşi încercând să o descopăr altfel, puţin mai specială, mai colorată, mai vie. Şi am reuşit. sunt atâtea locuri frumoase care aşteaptă să fie văzute. Eu nu am cunoscut nici măcar 5% din tot. Şi poate că acel procent este înghiţit cu totul de excursia pe care am făcut-o în Eternul Oraş Condamnat la Ruină: ROMA. A fost o experienţă frumoasă şi am încercat să văd partea plină a paharului chiar dacă oamenii care locuiesc acolo detestă românii mai mult decât aş fi vrut să cred... E trist. Mi s-a dat o etichetă pe care nu am meritat-o fără măcar să fi încercat să mă cunoască...Involuntar m-am identificat cu tot poporul român. Oare chiar merităm aşa ceva?

Una peste alta, oraşul acela e minunat şi mi-am îmbogăţit cultura generală cu mult într-o săptămână. Oare chiar italienii contemporani sunt moştenitorii romanilor? Nu cred că ei îşi merită Roma şi chiar ţara. E o părere personală.

Nu am ţinut cont de cele peste 45 grade Celsius ale mijlocului de Iulie şi am luat la pas tot ce am considerat că era de văzut acolo, de la clasicele monumente, muzee, temple romane care sunt arhicunoscute, până la atracţii turistice mai puţin faimoase dar care eu spun că au o valoare mai impresionantă decât celelalte (aici mă refer în principal la Monumentul lui Vittorio Emmanuele-toată lumea să lase Colosseum-ul în pace şi să viziteze această capodoperă pentru că au ce vedea!) Vaticanul m-a lăsat fără cuvinte! Papalitatea a ştiut să-şi sculpteze în eternitate o cetate care să-i reprezinte puterea. Timpul parcă nu a existat vreodată acolo! Nu m-am simţit însă aproape de Dumnezeu chiar dacă prin măreţie au încercat să ajungă la ceruri. Nu puteam să nu mă gândesc la intrigile, războaiele în care reprezentanţii sacrului au fost implicaţi ani de-a rândul...

Nici nu m-am dezmeticit bine că am ajuns şi la Veneţia pe care am putut-o s-o vizitez într-o memorabilă singură zi...Păcat că nu am fost în timpul Carnavalului. Mi-ar fi plăcut enorm! Totuşi nu aş trăi într-un oraş ca acela! Dacă nu ai barca la uşa casei te poţi duce numai înotând unde ai nevoie! :-))

Eh....a fost o vacanţă specială! Gata pentru Începuturi!

Număratoarea inversă...

2008-06-08T12:23:00.004+03:00

Mai e o săptămână până la vacanţă! Totul a trecut atât de repede! Am învăţat multe în acest prim an de liceu. Am căpătat şi mai multă experienţă şi un pic de înţelepciune. Chiar dacă au fost clipe stresante, am ştiut că vor trece şi că va veni şi ziua de azi în care nu va mai conta că nu a ieşit totul ca la carte.

Mă bucur că sunt în clasa de filologie-bilingv şi că vă am pe voi, dragi colegi!

Împreună ne-am distrat, ne-am certat, am zâmbit şi am....făcut piese de teatru, nu? Vă felicit pentru spectacolul de joi! Ştiu că aţi fost cei mai buni!

...

2008-03-24T22:14:00.003+02:00

E ceaţă...încă... Nu pot alege spre ce să mă îndrept. Încerc să mă agăţ de ceva care pare solid şi real pentru că acum sunt un pic obosită... Vreau să ştiu totul... Ce păcat! Încerc să învăţ pentru toate şi niciodată DIN toate, încerc să-i mulţumesc pe ceilalţi si aşa mi se pare că sunt fericită. Chiar sunt obosită! Vorbesc şi la propriu! După 50 de abdomene şi 10 ture de teren de la ora de ed. fizică abia mă mai ţin pe picioare. Dar...iată! Iar mă plâng! Elevii din ziua de azi numai asta ştiu să facă,nu? De câteva săptămâni privesc numai în faţă şi nu mă mai uit să văd ce trece pe lângă mine şi ceea ce eu pierd. De exemplu, abia azi am observat că au înflorit zarzării! A venit primavara, fraţilor! Ştiţi voi cântecul acela pe care nu l-am mai auzit de ceva timp:" Vine, vine primăvara... Floricele pe câmpii, hai să le-adunăm copii!... etc...etc.. (Nu de alta dar nu mai ştiu versurile. Vedeţi? Le-am uitat! Cred că ar trebui să iau nişte lecitină!) E lucru sigur că tinerii din ziua de azi sunt obosiţi. Nu mai fac nimic care să le placă. Nu mai sunt entuziasmaţi de nicio temă de grup la literatură sau la engleză. Chiar şi profesorii ne-au spus asta! Ce e cu noi? Treeeziiiraaaaaaa! Timpul nu aşteaptă!Trăiţi fiecare clipă pentru că nu se întoarce! Dar parcă tot nu am reuşit să risipesc ceaţa...Norocul meu că am mintea limpede pentru a învăţa la mate, fizică, germană... Că tot a venit vorba: mâine, lucrare la Biologie! Gata! Nu mai am timp să scriu. Trebuie să încep să învăţ! (Ştiu...ştiu că's tocilară!:-))

Nu mai ştiu...

2008-02-19T14:56:00.004+02:00

Drumul e atât de lung şi de plictisitor... De ce mă interesează mereu opinia celorlalţi? Mă tem prea mult să nu fiu judecată greşit. Faraonii oare nu se simţeau singuri ştiind că sunt închişi pe veşnicie între zidurile piramidelor? Culoarele sunt atât de întunecate pentru a te face să te răzgândeşti! Nu mai e nimic de văzut şi de găsit la nişte eterne monumente ale morţii!

O nebunie... rotundă

2008-02-08T09:49:00.002+02:00

Aseară am privit Luna. Parcă am văzut-o însă pentru o eternitate. Ea aduce nebunia unor iluzii deşarte. Ştiu însă că a fost pusă atât de sus numai ca să nu o luăm în mâini. Ne-am crede stăpânii timpului. E la fel, mereu neschimbată. Nu a obosit să stea aşa agăţată de la începutul timpurilor? Ea de ce poate fi loială Pământului timp de mii de ani şi noi nu putem să ne încredinţăm cuiva nici măcar pentru o secundă? Nu-l părăseşte niciodată şi ştiu că niciodată nu o vom putea atinge cu adevărat oricât ne-am dori. Chiar dacă primul om a păşit pe Lună acum ceva decenii, nu a putut-o atinge de aici de jos. Nu poţi rămâne cu picioarele pe pământ năzuind la cer... Mă mulţumesc să o văd oglindită în apa unui lac. Aş avea impresia că e Înăuntru. Şi se face întuneric... E un nor care a acoperit-o pe frumoasa Selena. Pentru o clipă vroiam să-i strig să mă mai lase s-o privesc dar... mai bine nu. Ce straniu! Luna chiar ne face să gândim lucruri ciudate. Visez... Cad în cer, spre stele şi Luna se preface într-un Soare palid. Cineva îmi explică Adevăruri într-o limbă ciudată. Nu înţeleg! Globul se transformă într-un balon de săpun şi dispare. O altă nebunie e să crezi în vise.

Eu... Sunt!

2008-01-31T17:09:00.001+02:00

Atât de multe cuvinte nespuse... Ce uşor trece totul! Crezi că te doare, că nu vei mai putea înainta prin acest infern care se schimbă în ceaţă sau în negru absolut. Mă urmăreşte cineva? Îţi pasă? Spune! Speak out! Şi camera e aşa goală, e aşa tăcută... Nimic nu se mai vede în culorile copilăriei... De ce am lăsat-o în urmă? Poate pentru că aşa trebuie? Poate că am descoperit că Sunt, poate că am realizat că numai dacă privesc spre viitor pot...vreau să... dar pe cine mint? Poate că încă nu ştiu dacă Vreau ceva... E prea devreme. Abia am învăţat pentru eternitate forma verbului "a fi" la persoana I sg. Ţi se pare prea puţin? E aşa de ciudat şi de fascinant să-ţi descopri noi trăiri, să gaseşti mai multe în ceea ce toţi se încăpăţânează să afirme "că e puţin". Să descoperi că tocmai de acum simţi că respiri, că vezi, că poţi să vorbeşti diferit chiar dacă spui aceleaşi cuvinte. Mă uit înapoi... Nu ştiu dacă mă simţeam mai bine când eram mai mică. Pe atunci nu ştiam Nimic... Pentru mine e esenţial să Ştiu Totul...Am învăţat că asta contează. Nu ştiu ce aş regreta. Fiecare etapă a vieţii e foarte frumoasă şi una se află la fundamentul celeilalte. Ştiu că o parte din copilul din trecut a mai rămas în mine. Se va mai juca, va însoţi cu veselia şi naturaleţea lui dansul nebun al vieţii. Şi mi-e teamă. Totul parcă e o glumă. O mare farsă pusă la cale de Dumnezeu. De ce trebuie să traieşti atâtea incertitudini, atâtea emoţii, să simţi evenimentele importante chiar înainte de a se întâmpla ca, mai apoi, ele să treacă prin faţă val-vârtej şi să nu mai ştii care e graniţa dintre " va fi" şi "a trecut"? A crede înseamnă a aştepta şi eu, nu m-am oprit, încă... Eu Sunt şi certitudinea că multe din ceea ce simt nu se pot transforma în litere e tot mai mare. Este prea puternic pentru ca nişte cuvinte să le poată ţine...să nu scape în adânc, în prăpastie. Marginea e atât de aproape... Şi nu mai scriu...Am uitat...

Noi...ceilalţi...

2008-01-26T14:02:00.001+02:00

De cele mai multe ori vedem trecând prin faţa noastră oameni pe care nu-i cunoaştem dar de care ne interesăm, care ne plac sau care vrem să schimbe câte ceva din modul în care privim un aspect al vieţii... Ce se întâmplă însă cu "ceilalţi"? De ce ei nu ne captează atenţia? Ei de ce pot fi Nimicul pentru noi? Totul se rezumă la ceea ce considerăm şi totul poate însemna "puţin" sau "deloc" pentru trufaşa noastră PĂRERE. Acesta e un adevăr absolut. Trebuie să fim mai atenţi în alegerea persoanei pe care înţelegem s-o privim " mai bine". Nu întodeauna ceea ce ni se pare este şi adevărat! Fiinţa umană are nevoie să descopere în alţii CEVA ce e puţin probabli să existe şi, realitatea interioară se poate uşor transfigura într-un miraj al carui scapare este doar renunţarea.

poetry

2007-11-13T14:36:00.000+02:00

Mihai Eminescu

The Lake

Water lilies load all over

The blue lake amid the woods,

That imparts, while in white circles

Startling, to a boat its moods.

And along the strands I'm passing

Listening, waiting, in unrest,

That she from the reeds may issue

And fall, gently, on my breast;

That we may jump in the little

Boat, while water's voices whelm

All our feelings; that enchanted

I may drop my oars and helm;

That all charmed we may be floating

While moon's kindly light surrounds

Us, winds cause the reeds to rustle

And the waving water sounds.

But she does not come; abandoned,

Vainly I endure and sigh

Lonely, as the water lilies

On the blue lake ever lie.

PS: Iată că Eminescu e universal. Poeziile lui pot fi traduse în multe limbi şi sună chiar bine. Voi ce credeţi?

Ego

2007-10-31T22:52:00.000+02:00

Eu...în text absurd şi text fantastic

M-am transformat într-un uriaş astfel încât am prins Pămantul în mâini, am luat o pensulă, l-am pictat în culorile curcubeului, l-am transformat într-un balon în formă de petală de trandafir şi apoi l-am înţepat cu un ac de ciocolată.

Am călătorit prin lume pe aripile de sidef ale timpului, am înţeles dansul vântului şi am privit în clepsidra Universului simţind armonia nisipului şi totodată şoapta neliniştită a mării. Atunci am realizat ca nu ne-a mai rămas CLIPA...Am devenit ieri şi Divinul m-a privit printr-o stea căzătoare.

Fragmente...Cuvinte înaripate...

2007-10-31T22:12:00.000+02:00

Aceste fragmente le-am descoperit în diferite cărţi pe care le-am citit pe parcursul timpului. Sunt cele care au oprit timpul pentru mine poate chiar dacă au făcut-o doar pentru o clipă...Sunt cuvinte care trezesc vise...

"Artiştii sunt oameni...E o nebunie sa-i asemeni cu visele lor."
"Pământul Făgăduinţei"-Andre Maurois

"Omul îşi are pagina lui scrisă dinainte în cartea destinului-merge lovindu-se la întâmplare de toate accidentele în calea lui şi fiecare,împingându-l spre dreapta sau spre stânga, schimbă ceva din viitorul său,necunoscut lui D-zeu ca şi lui insuşi. "
"Fiica marchizului"-Al. Dumas

"...şi departe, în nevăzut,străpunsă de fulgere,fântâna iluziilor, Marea."
"Frumoşii nebuni ai marilor oraşe-F. Neagu"

"Credinţa-ceea ce ne face să credem în lucruri în care ştim că nu sunt adevărate."
"Contele Dracula-Bram Stoker

2007-10-31T21:53:00.000+02:00

.:: Evanescence - Before the dawn-::.

Meet me after dark again and I'll hold you

I am nothing more than to see you there

And maybe tonight,

we'll fly so far away

We'll be lost before the dawn

If only night can hold you where i can see you,

my love,

Then let me never ever wake again...

Refren.

Somehow i know that we can't wake again from

this dream

It's not real but it's ours...

Refren.

P.S: Melodia aceasta a devenit pentru o săptămâna ceea ce englezii spun ''earworn''. E foarte frumoasă de altfel...Trebuia să o public pe blog...-:P

2007-10-07T16:49:00.000+03:00

Suntem modelaţi de vise şi de amintiri. În noi se oglindeşte lumea pe care o simţim şi pe care ne dorim să nu ne uite. Ne credem nemuritori şi totuşi suntem slabi şi neputincioşi. Îndrăznim să vedem dincolo de ceea ce ne este permis şi în zborul pe care îl facem în necunoscut încercăm să uităm de noi. Negăm ceea ce nu se poate explica şi totuşi acceptăm că există dragostea. Ne temem că cineva va veni într-o zi şi ne va spune că tot ceea ce am crezut până acum era de fapt o minciună, că nu există nimic în ceea ce gândeam că este Totul. Nu ne gândim la viitor pentru că am învăţat că dacă vom face asta, trecutul va dispărea şi nimic care să ne ajute să continuăm nu va mai avea valoare. Viaţa de zi cu zi ne-a 'prins' atât de bine încât nu mai simţim, ci doar gândim. Citim numai ceea ce scrie şi vedem lucrurile aşa cum societatea ne impune. Nu ne mai preocupă lumea noastră interioară pentru că suntem mult prea ocupaţi să clădim alta care ne pare din piatră dar care e de fapt din nisip şi apă. Atunci când castelul se năruie, mulţi nu pot suporta şi se sinucid. Nu mai privim cerul decât pentru a vedea starea vremii, dacă o să plouă sau o să fie frumos.Nu uita că timpul nu există şi că ceea ce contează nu se vede ci se SIMTE!

2007-10-02T23:28:00.000+03:00

O picatura de rouă ce cade din înălţimi reflectă în pereţii ei tot văzduhul; ceea ce e fără margini în afară se adânceşte înăuntrul ei, afundându-se fără margini. Aşa e şi sufletul omenesc, o oglinda sferică, având în adâncimea ei o conştiinţa; de aceea minunea fără margini, de afară, ne interesează mai puţin decât minunea dinăuntru, tot aşa de fără margini.

Doar prin iubire te agăţi de realitate, intri în eul tău, redevii voinţa, forţa, individualitate. Iubirea ar putea face din mine totul, chiar şi un geniu. Prin mine însumi şi pentru mine, prefer să nu fiu nimic. Căci neantul singur poate ascunde infinitul.

2007-10-02T15:23:00.000+03:00

And If...

2007-10-02T14:35:00.000+03:00

And if the branches tap my pane

And the poplars whisper nightly,

It is to make me dream again
I hold you to me tightly.

And if the stars shine on the pond
And light its sombre shoal,

It is to quench my mind's despond

And flood with peace my soul.

And if the clouds their tresses part

And does the moon outblaze,

It is but to remind my heart

I long for you always.

2007-10-02T14:27:00.000+03:00

Aforisme

2007-10-02T13:59:00.000+03:00

Socoteşte fiecare zi o viaţă. (Seneca)

Un minut de îndoială face cât o veşnicie de suferinţă. (Balzac)

Nimic nu este mai de preţuit decât valoarea zilei. (Goethe)

Mereu ne gândim cum vom trăi si niciodată nu trăim în prezent. (Manilius)

Pentru mulţi, viitorul visat nu este adesea, decât reîntoarcerea la un trecut idealizat. (Robertson Davies)

O singura clipă poate schimba totul. (Wieland)

Cine este adevăratul erou? Cel care are mult curaj faţă de sine însuşi. (chinez)

Marea este ca un bazin de înot pentru cel care nu se teme de înec. (indian)

Pentru mine, adevăratul curaj este prudenţa. (Euripide)

Necunoscutul e singurul îndemn trainic în lume, fiindca într-însul se ascund toate tainele ce dau pret vietii.

De nimic nu trebuie să ne temem mai mult decât de teamă.

Interviu cu Dumnezeu de O. Paler

2007-09-30T13:34:00.000+03:00

-Ai vrea să-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Dacă ai timp.… am răspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebări ai vrea să-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a răspuns:
-Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, apoi iaraşi tânjesc să fie copii; că îşi pierd sănătatea ca să facă bani şi apoi îşi cheltuiesc banii ca sa-şi refacă sănătatea; faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tacuţi un timp. Apoi am intrebat:
-Ca un parinte, care sunt câteva din lecţiile de viată, pe care ai dori să le înveţe copiii Tăi?

-Să înveţe că dureaza doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulţi ani ca acestea să se vindece; să înveţe ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să inveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să inveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă in mod diferit; să inveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că de asemenea trebuie să se ierte pe ei inşişi.

-Mulţumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii să ştie ?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
-Doar faptul că sunt aici, întotdeuna…

Poezie

2007-09-30T13:14:00.000+03:00

Poveste de dragoste adevarată

I love you atât de tare
încât I believe că mor
you are so încântătoare
oh my dear, cât te ador!

When I go la braţ cu tine
mă simt very măgulit
căci are looking toţi la mine
oh, I'm so fericit!

All ar fi atât de bine...
but you see, nu-i chiar aşa
căci I tell ce simt în mine
do you want să fie aşa?

Dar tu smile şi smile întruna
and I think că spui trăznăi
please don't face pe nebuna
şi mai look în ochii mei

Understand? I love you dragă
cum the hell să-ţi mai vorbesc
you are totul pentru mine
and I want să te întâlnesc

But is difficult, vezi bine
căci your mother e pe fază
şi din five in five minute
carefully te controlează

Că for ca s-ajung la tine,
ca în Shakespeare, "Juliet"
I , Romeo love pe tine
give me scara din boschet...